88 mm Flak 18, Caliber 35, 1:35

Scris la data de 12. Dec, 2010 de admin in Kituri

Autor: AdiP

Istoric

Deși Germaniei invinse la finele primului Mare Război prin Tratatul de la Versailles ii este interzisă producerea de piese de artilerie, in anul 1928 proiectanții germani (visând poate la o revansă) pun la punct prototipul unei piese de artilerie antiaeriană (AA) printr-o, hai să spunem, colaborare cu firma suedeza Bofors; in prima fază proiectul propus de către suedezi vizând producerea unei piese AA de calibru 75 mm, ulterior (la solicitarea armatei germane intr-o fază embrionară de refacere), se modifică calibrul precum și unele elemente constructive ale ansamblului piesei AA, rezultând ceea ce cunoastem azi sub numele de Flak 18.

Un ansamblu cu o siluetă zveltă, inconfundabilă și bine intipărită in mintea celor care l-au intalnit pe front, amici sau inamici deopotrivă. Finanţarea proiectului a fost asigurată in primă fază de catre firma germană Krupp (Essen).

Producţia de serie a demarat in 1933-1934, odată cu venirea la putere NSDAP-ului, sub directa supervizare a lui Hitler.

Arma utiliza un afet cruciform ce oferea o platformă stabilă in cursul executării tragerilor, deplasarea piesei in amplasamentul destinat tragerilor efectuându-se cu ajutorul a două cărucioare ce se montau sub cele două tălpi fixe ale piesei dispuse pe axa longitudinală, in pozitie de marș, tălpile amplasate transversal fiind escamotate la verticală și siguranţate.

Poziționarea cărucioarelor nu era standard, deși doar unul din ele avea amplasat un scaun pentru franar, tractarea piesei putându-se efectua in ambele direcții de marș.

Ţeava versiunii 18 era constituită dintr-un singur element; ulterior, prin apariția versiunii imbunătătite (asa numitul Flak 36 și teavă compusă), a furnizat printre altele și avantajul inlocuirii doar a tronsonului de lângă camera de ardere in cazul decalibrării.

Ultima versiune a fost Flak 37, aceasta utilizând un sistem de transmitere coordonate tragere/timpi de reglare proiectile (in cazul tragerilor AA) precum și darea focului mult imbunătățită fată de oricare din versiunile anterior produse.

Marea majoritate a elementelor din compunerea celor trei variante erau interschimbabile, ceea ce a condus la o intreținere facilă, de multe ori canibalizarea pieselor distruse pe front permițând mentinerea pe poziții a altor “Acht komma Acht”, așa cum au fost “alintate” de către artileriști.

Prima utilizare in luptă a avut loc in Razboiul Civil din Spania (1936-1939), ulterior, o dată cu inceperea campaniei din Franta, trupele germane descoperind și calitățile anticar ale piesei; coroborând viteza mare la gura tevi a grenadei cu o lovitură perforantă și de greutate sporită, a rezultat un vânător de care extrem de precis, temut de către inamic. Cadența tragerilor era limitată doar de experiența și binențeles rezistența fizică a incărcătorului piesei, standardul fiind de 20 lov/min. Există totuși marturii ale unor veterani care au certificat obținerea unei cadente superioare, intre 25 si 30 lov/min.

Practic, a fost utilizat de catre unităti intr-un număr de circa 10.704 bucati (din toate cele trei versiuni produse), atât ca și piese standard (cu trageri executate de pe suportul cruciform), cat și prin montarea piesei in amplasamente fixe din beton armat dar fară suportul cruciform (vezi Zidul Atlanticului); variantele mobile se regăsesc in cele cateva versiuni autopropulsate construite, utilizarea pe calea ferata fiind obținută prin montarea pieselor pe platforme de tir deschise ori in baterii, in cadrul trenurilor blindate.

Muniția aferentă piesei a fost foarte diversificată, putand aminti aici de Spgr.Patr. L/4,5 (Kz.), Spgr.Patr. L/4,5 (Kz.) (Üb R) si Spgr.Patr. L/4,5 (Kz.) (Üb W) – greutate totala 14.7 kg (versiunile AA), sau Pzgr.Patr.39 la o greutate de 16,3 kg, Pzgr.Patr. Standard și Pzgr.Patr. (Üb) fiecare la o greutate totala de 15,3 kg (versiunile AT), acestea fiind doar, hai sa spunem, standarul variantelor de grenade produse și utilizate, pentru o lectură mai amplă recomand citirea cu atenție a articolului tratat in cuprinsul numerelor 3 și 4 precum și viitorul Nr.5 ale revistei ModelIst.

Kitul

Producator Caliber 35
Kit rasina, scara 1/35.

Macheta reprodusă de catre cehii de la Caliber 35, reunește un număr de 134 piese trase in rașină de culoare crem, cu prima treime a tevii fiind reprezentată in aluminiu, o coală fină de PE și un decal, având astfel aproape toate elementele necesare reprezentării variantei iniţiale a Flak-ului 18, intâlnit in prima parte a războiului pe teatrul de operaţiuni african sau in sudul Italiei.

Calitatea raşinii turnate este una foarte bună, cu relativ putine bule de aer sau film in exces insa din păcate, pe langă parţile bune are și unele dezavantaje de inginerire a turnării, fapt care nu il face foarte prietenos cu machetiştii fară o experientă suficienta in lucrul cu acest tip de kituri.

Cateva imagini cu pliantul de asamblare si piesele :

Ca si plus-uri, as aminti :

• scutul reprezentat din trei elemente, egale ca și grosime și de o finețe incredibilă, inlocuirea acestuia cu un PE dedicat rămânând doar ca şi alternativă pentru puristi;
• Ţeava din trei părti, cu reprezentarea tronsonului de cap al țevii in aluminiu (cu ghinturi vizibile la gura tevii),
• Decalul reprezentând orientarea in azimut al armei, scutind de o bataie de cap suplimentară prin vopsire
• PE-urile (desi puţine la numar) intregesc in oarecare masură asamblul bazei cruciforme
• Leagănul piesei, cu detalii fin reprezentate atat pe faţa exterioară cat și pe cea interioară (desi puțin vizibilă),

Un mare minus il reprezintă grosimea uneori exagerată a zonelor de contact intre piesele mari și blocurile de turnare, extragerea fiind in unele cazuri greoaie și migaloasă.

Obligatorie in acest caz este utilizarea unui “fierăstrău” dedicat acestui scop, ieșind din discuție orice dispozitiv manufacturat de către machetist (de genul lamei de ras zimţuită cu un cutter), chiar dacă producatorul a inclus zone preslăbite in lungul suprafețelor de contact.

La fel de obligatorie este și slefuirea pe o piatră de polizor sau orice alta suprafața abrazivă LA UD și cu mare atenție a ansamblelor mari după desprindere. Mă refer aici la cele patru picioare suport, leagănul tunului, cilindrul de recul precum și cei de contrabalans.

Alte minusuri (din punctul meu de vedere) ar fi :

• lipsa cărucioarelor de transport pentru a obține un kit cu adevărat complet,
• lipsa indicațiilor precise in schema de asamblare privind amplasarea unora din elementele ce compun piesa (mai ales in ce priveste poziţionarea tevii in raport cu suportul de prindere al acesteia),
• lipsa niturilor cu cap semirotund de pe circumferința suportului octagonal al plăcii turnante,
• obligativitatea secţionării “penelor” și lipirea celor două jumătăți pe fața exterioară și interioară a braţelor suport, in cazul in care se doreşte reprezentarea piesei in pozitie de tragere, etc, etc.

Una peste alta insă, este un kit frumos, demn de montat și plasat in orice colecție dedicată WW 2.

Il recomand tuturor machetistilor cu experientă medie spre mare; numărul de piese mici/fine, raportat la complexitate și la munca de precizie dedicată extragerii pieselor de pe blocuri, mă indeamnă sa ajung la această concluzie.

Cu dedicație, interes și respect fată de acest kit, montajul și mai ales vopsirea vă vor aduce cu siguranţă satisfacții pe masură.

Tags: featured